• Reflecții

    Ad Multos Annos!

    Anul 2021 apune în foșnetul anunțurilor de ultimă oră privind evoluția pandemiei COVID. Informațiile se rostogolesc cu o viteză amețitoare, iar semnificația lor se erodează rapid. Omenirea pare a fi învățat să trăiască sub sabia lui Damocles. Totuși, negăsirea unei soluții eficiente și definitive pentru eradicarea acestui virus a destrămat încrederea omului în capacitatea statului de a îl proteja și a îi servi interesele. De aici au răsărit derapaje de tot felul: teorii ale conspirației asezonate cu credințe populare și misticism peste care s-au suprapus trăirile și fricile recente. Pe scurt, s-a născut folclorul COVID – un cadru prolific pentru tulburări emoționale și sociale. Oameni confuzi și derutați de noianul…

  • Semn de carte

    Res nullius

    „L’odre du jour” (Ordinea de zi) de Eric Vuillard – o carte care pare că se publică la timp. Prima ediție apare în 29 aprilie 2017, la câteva zile de la votul în primul tur pentru alegerile prezidențiale din Franța, alegeri ce îi trimit în turul doi pe Emmanuel Macron (centru) și Marine le Pen (extremă dreaptă). Tot în 2017, cartea este recompensată cu premiul Goncourt – cel mai prestigios premiu francez. Ce ne propune autorul în acestă povestire (recit) – cum el însuși o denumește? Ca formă și fond, scrierea pare a se situa pe un teren nerevendicat. În primele pagini ale cărții găsim o convenție de pătrundere pe…

  • Semn de carte

    Filia sub tilia nectit subtilia fila*

    Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt este un basm modern cu incursiuni în perioade istorice întruchipate de trei femei. Le cunoaștem într-un moment de profundă înstrăinare: „– Mă simt diferită, şopti ea”. Anne este o tânără din Flandra medievală care – în timpul ceremoniei nupțiale – „avea impresia că se preschimbă într-un obiect”. 1904, lacul Maggiore, Hanna – în luna de miere – îi scrie prietenei sale: „(…) dragă Gretchen, cea care scrie aceste pagini nu mai ştie ce să creadă. Mi-e teamă că sunt diferită”. „– Cine-o fi paraşuta asta?“ – se întreabă Anny într-o discotecă de pe Sunset Boulevard, dar „luându-se după mişcările simetrice (…), îşi dădu…

  • Reflecții

    Nu există niciun plan pentru a ne salva pe toți!

    În momente critice, când specia umană este amenințată cu decimarea, există voci care neagă existența amenințării. De ce?!! În mod firesc, într-o chestiune de viață și de moarte, oamenii se împart în două categorii: supraviețuitori sau victime. Desigur, putem argumenta că supraviețuitorii sunt mai aproape de omul primitiv, că au instinctul combativ la îndemână și că o doză de agresivitate latentă îi motivează să se arunce în luptă pentru a găsi alinare. În același timp și în cantități similare, există reprezentare pentru fața pasivă a lumii, cea care este dispusă să își sacrifice o parte a sinelui pentru o supraviețuire care nu înseamnă neapărat sacrificarea altcuiva. La prima vedere aici…